Endodonţia este o specialitate a medicinei dentare care se ocupã cu prevenirea, diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor datorate pulpei, ţesutul moale situat în interiorul dintelui, cunoscut în limbaj laic sub denumirea de “nervul dintelui”.
Tratamentul endodontic (“tratamentul de canal”) este necesar atunci când pulpa dintelui se inflamează ireversibil sau se necrozează (moare). Netratată , infecţia cantonată iniţial în interiorul dintelui se extinde , în timp, spre osul maxilar şi tesuturile moi din jurul dintelui. Aceste procese patologice cauzează durere persistentă, datorată pulpei inflamate sau iritării ţesuturilor vii din jurul rădăcinii, distrugerea osului, inflamarea şi deformarea ţesuturilor din vecinatate. Numai tratamentul endodontic, prin curăţarea şi dezinfectarea canalelor radiculare, poate elimina pe termen lung infecţia.
În timpul tratamentului endodontic, medicul îndepărtează ţesuturile inflamate sau necrozate curăţând de resturi organice şi bacterii întregul sistem de canale situat în interiorul rădăcinilor dintelui, pe care apoi îl umple etanş cu un material biocompatibil.
Tratamentul endodontic, realizat corect, asigură sănătatea rădăcinilor şi păstrarea dintelui în condiţii de bună funcţionare pentru o perioadă îndelungată de timp, adeseori pe parcursul întregii vieţi a pacientului. Pentru aceasta, mai trebuie îndeplinită o condiţie obligatorie: restaurarea coronară a dintelui tratat (obturaţie, coroană de acoperire etc.) trebuie să fie realizată la timp (maxim o lună de la finalizarea tratamentului endodontic) Astfel se previne pătrunderea în interiorul canalelor a salivei şi reinfectarea lor.
Examenul radiologic oferă informaţii suplimentare indispensabile în cadrul diagnosticului şi pe parcursul tratamentului endodontic propriu-zis. De asemenea, urmărirea evoluţiei cazului, în timp, nu este posibilă fără examenul radiologic. În mod uzual sunt necesare 3-4 radiografii dentare mici (retroalveolare), înainte de tratament, în timpul şi imediat după finalizarea acestuia. Aparatura radiologică performantă utilizată în prezent expune pacientul la o doză de radiaţii mult redusă, care nu afectează sănătatea acestuia.
Retratarea unui dinte, al cărui tratament endodontic anterior a eşuat, presupune iniţial îndepărtarea restaurării coronare (obturaţie, coroană de acoperire, dispozitiv radicular). După aceasta, urmează proceduri de îndepărtare a tratamentului anterior (materiale de obturaţie radiculară, cimenturi, etc). Unele cazuri necesită manopere speciale pentru depăşirea blocajelor, repararea perforaţiilor, îndepărtarea instrumentelor fracturate din canale etc. De asemenea trebuie identificate şi tratate canalele suplimentare( daca există), care au scăpat neobservate la primul tratament.
Respectând controalele periodice la medicul dentist (cel puţin o dată pe an) şi măsurile de igienă orală riguroasă, pacientul însuşi contribuie decisiv la succesul tratamentelor efectuate şi menţinerea sănătăţii sale dentare.